imi vin multe cuvinte urate pe varful limbii si multe ganduri negre imi umplu mintea.
si totusi tac.si tac.si tac.
asa m-am obisnuit sa tac si sa asist debusolata la ceea ce se intampla ca la un film prost intr-un cinematograf jegos si vechi.
si tot imi zic vesnicile incurajari:"nu te mai gandi ca oricum acum nu poti face nimic! nu te intrista ca viata e asa de scurta ca sa o naruim cu tristeti!e ceva trecator:peste cativa ani voi rade de asta!" dar nu pot sa uit si imi apare tare,raspicat, si cu ecou:"DAR NU E CORECT!!!".
Nu e.si nici nu va fi vreodata.
onestitatea si corectitudinea sunt niste cauze demult pierdute.
asa ca trebuie sa ma obisnuiesc ca oricat m-as strofoca tot o umila necunoscuta voi ramane.
si-mi voi trai in continuare orele mediocre si am sa-mi inghit cuvintele urate si am sa fiu chinuita de gandurile negre.si am sa tac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu