Invingatorul

El este un invingator.A luat viata grea la tranta si a pus-o la pamant si s-a autodeclarat victorios.
Erau saraci lipiti si locuiau intr-o casuta cu 2 camere si o prispa,la capatul satului.
Era luat in ras de cei bogati,batjocorindu-i numele in toate felurile si de-atunci si-a jurat ca el va demonstra ca nimeni vreodata nu va mai arunca cu noroi in neamul lui.

La 12 ani muncea pe camp si toata lumea se minuna de harnicia lui.Sapa,aduna,strangea,facea mancare si multumea atunci cu putin doar atatat de gandul ca el va schimba viitorul.

La 14 ani muncea alaturi de mama lui,participand la construirea zidurilor la rafinarii.Dar pentru ca el era minor,au fost dati afara amandoi si pentru ca se bazau pe ratia zilnica de la rafinarie,fara nici un ban in buzunare,au fost nevoiti sa se intoarca acasa(la 60 de km de Ploiesti) pe jos.Fara apa si mancare.Au facut 10 ore.

Copilul a murit,si pentru ca trebuiau sa plateasca diverse taxe de morga si iesire din spital,au luat copilul intr-o paturica si l-a tinut in brate in autobuz,inghitindu-si amandoi lacrimile atat de amare.De-abia cand au coborat,au avut voie sa-si dea suferinta afara.

La 16 ani,in timpul unei perioade crunte de foamete,(seceta arsese tot) se ducea in zone ale tarii inca roditoare si facea orice in schimbul unui sac de grau.Orice incepand de la lustruit pantofi,muncit pe ogoare,construit paturi,croitorie pana la pictat carute.Da,picta floricele pe caruta.Nu stia sa faca nimic din toate astea si multe altele,dar foamea il invata rapid sa fie expert in toate.

Apoi s-a inrolat in armata,unde a inceput si partea lui favorita:scoala.Pentru ca mai marii armatei din zona l-au vazut istet si descurcaret,i-au dat sansa asta.Si asa a facut clasele a-6-a,a-7-a si a-8-a intr-un an!(si acum tine minte multe informatii din chimia organica si anorganica!!!)
Cand ceilalti soldati de acelasi rang ca si el,isi faceau turele la bucatarie si la paza,el era sufletul petrecerilor comandantilor.De acolo a invatat despre bunele maniere,despre cum trebuie asezata o masa,gen cate feluri de cutite sunt si cum se aranjeaza paharele si multe altele,la care tine foarte mult si azi.

Nu s-a mai multumit cu casuta cu 2 camere si o prispa.(pe care o renovase) asa ca a cumparat cea mai cea casa ,care apartinea unor nobili.Muncea la ei in curte,si s-au amuzat teribil cand el le-a propus asta|:"cum tu?n-ai dupa ce bea apa si vrei casa asta?hahahahahah,visezi tinere." Dar l-au iubit atat de mult incat au acceptat oferta lui si amuncait 20 de ani aprig pentru a o achita.

S-a apucat de facut covoare.La inceput muncea pentru cineva,dar apoi si-a facut propria tesatorie.Inchiriase un spatiu mic unde facea covoare si apoi s-a extins la un spatiu mare.Cand lucrurile n-au mai mers bine(din motive de necooperare cu partidul comunist),si-a mutat tesatoria acasa.
Erau vreo 15 gherghefe si multe modele de covoare.Si azi sunt pe peste tot prin casa.15 gherghefe,saci intregi de gheme,ate,si multe fete care stateau pe niste scaunele din lemn mici,si faceau acelasi miscari bruste cu un fel de cutitas.Si incet incet se suda covorul.
Erau mai multe tipuri de covoare,printre care si "cele de Bucuresti",cele mai scumpe care ii aduceau multi clienti chiar veniti din zone indepartate pentru ele.Cand afacerea cu covoarele a inceput sa mearga din nou bine,a achizitionat un complex care apartinea statului la vremea respectiva.
Veneau acasa tot soiul de oameni,si mai bogati si mai saraci,care voiau covoare.Si le vindea si lor pe datorie covoare,pentru stia atat de bine cum e sa vrei ceva si sa n-ai cum sa primesti.Asa chiar daca isi primea banii tarziu,in ciuda mustrarilor sotiei,isi ajuta consateanii.

Croitoria a fost urmatoarea etapa.Fuste,bluze,paltoane, si multe materiale in toata casa,dar pentru ca nu gasea croitorese bune,a lasat-o balta si a inceput sa faca dormeze.
El facea toata dormeza:de la taiat scandurile,pana la pus arcuri,atasat material,batut cuie si vopsit picioarele dormezei.M-a fascinat intotdeuna procedeul asta,si am incercat si eu sa-l ajut.Dar bateam cuiele aiurea si ma mustra:"fetita,daca nu stii,nu stii!".Nu intelegea ca eu aveam 9-10 ani si ma jucam si eu,caci el avea termen limita si cu dormezele lui nu era de joaca!
Putea sa ploua,ninga,sa fie cladura cotropitoare el era in acelasi loc,cu aceleasi barne metalice,cu ciocanelul si cuiele si arcurile lui,si cu basca pe cap si privirea serioasa.

Are 82 de ani.Dormeze nu prea mai face,nu de alta dar are mai nou o afacere cu mobila.La inceput doar comercializa piese de mobilier,dar si-a zis:"eu de ce sa nu pot sa le fac eu?" si asa a inceput o noua etapa cand dormezele au fost inlocuite cu dulapioare,masute,sifoniere,canapele si...si...si...:birouri cu "sertar" special pentru calculator!:))
Cand sotia lui l-a intrebat :"ce e,gheorghe asta?", el i-a raspuns prompt:"ooh,femeie cum sa nu stii ca e pentru calculator?mergem inainte ca tehnologiile au crescut si trebuie sa tinem pasul!"

In fiecare duminica este prezent la ora 7 la targ.Si este foarte incantat ca-si permite sa-i aduca sotiei acasa tot ce-i pofteste inimioara.De-aia ei au dintr-un exces de zel,mereu zeci de sticle de suc,bere,apa minerala,dulciuri..ca si cum ar sta in casa aceea 10 oameni,care dau bairam in fiecare zi ,nu 2 batranei!:)
Asta plus toaster,sandwich-maker,mixer,pe care nu prea stie sa le foloseasca,dar macar le are!
"Cand am,am!cand n-am..facem rost!" asa zice in zilele rele.

La 75 de ani si-a cumparat masina.Copiii au fost intrigati:"Ce-ti trebuie tie,om batran,masina la varsta asta?" iar el ca raspuns si-a mai cumparat una.Si-si plateste soferi.Ca si cum ar zice:"pentru ca asa vreau EU".Cand mi-am luat permisul de conducere era atat de mandru,ca zici ca facusem doctorat la Harvard,nu un amarat de permis.:P

Iar ea,sotia lui il iubeste si-l sustine in tot ce face ca-n prima zi.In orice cuvant,idee,plan impotriva lui,ea este mereu acolo,ca un zidulet si se opune.Mai are cate o scapare cand se trezeste cu curtea plina de miei,oi,vaci.Caci da,astea sunt bucuriile lui.A ras o data o jumatate de ora ca un miel avea breton si ca familia de rate nu stiu ce facuse.

Alte afaceri esuate au inclus fabricarea de caramizi si sobe si comercializare de haine second-hand.Dar erau mult prea statice pentru el.

Azi,la 82 de ani,se simte mai tanar ca oricand.Probleme cu sanatatea nu prea a avut,asa ca inca isi face planuri pentru viitoarele afaceri.Are o groaza de pamanturi,dar numai el stie exact pe unde sunt,si investeste anual in ele,chiar daca profitul e mic.Dar macar exista mandria lui ca le are.
In toata casa exista materiale,covoare,modele de covoare,gheme,canapele,dormeze ca semne ale etapelor prin care a trecut.
A muncit mult.Prea mult,as spune.Si fiecare lucru pe care il are,l-a obtinut prin munca si sacrificiu.Nimic nu admira mai mult in viata decat pe cei care fac "carte",pentru ca si el si-ar fi dorit asta,insa au venit bolovanii peste el si a trebuit sa se zbata sa supravietuiasca printre ei.

S-a luptat cu saracia si viata grea,si inca o face.Dar nu va uita niciodata de fratele sau pe care l-a purtat fara suflare in acel autobuz,si nici macar nu putea sa-l jeleasca.

Da,el este bunicul meu invingator de care sunt foarte mandra.


va multumesc daca ati avut rabdarea sa ajungeti la acest rand si sa-i cunoasteti povestea.Daca nu,va multumesc oricum.