ei ne-au dat libertatea

ei ne-au redat libertatea cu gloante ce le strabateau pieptul.si libertatea a tasnit prin sangele lor pe tot pamantul.si asa ne-am renascut.

ei ne-au redat increderea si au sters intunericul dictaturii aducand prin lumanarile de la mormintele lor,lumina sperantei pentru noi.

ei ne-au vindecat temerile si durerile prin curaj,prin lupta,si prin iubire.

totul pentru noi.

i-am uitat.

am uitat ca ei ne-au redat tara,de care acum ne batem joc...ne batem joc de vietile rapuse atunci si de sacrificiul lor suprem..

le-am uitat fetele vinete dar spiritul viteaz inca traieste.

traieste in piata universitatii,dar nimeni nu-l vede.

pentru ca l-am uitat.

am folosit libertatea obtinuta cu sange si moarte intr-un mod total gresit.

ei s-au bucurat de libertate in frigul gropilor comune in care si-au odihnit trupurile ..

si asa sleiti de puteri si fara viata s-au bucurat si au iubit momentul in care au reusit sa salveze intregi generatii noi.

generatii care habar n-au cine sunt.si care spun ca "nu stiu..n-am auzit..viata merge inainte".asa spunea o fata de vreo 20 si ceva de ani.

ei au luptat si au murit acolo pt noi,pt ca noi sa fim liberi si fericiti.

iar noi i-am uitat.

pentru ca "viata merge inainte".

asa ca inainte de a umple bine cosurile la carrefour,inainte de a cumpara mii de instalatii lumionoase pentru decorarea balconului,inainte de a manca cu nesat toate delicatesele,inainte de a mai cumpara o rochie de revelion,inainte de a mai downloada 3 filme,inainte de a deschide televizorul peentru programul de craciun,inainte de toate astea,ar fi frumos daca pentru 5 secunde ne-am gandi la ei...

...la cei din care ne-am renascut.

eu am mai multe suflete pereche

imi doresc uneori sa fiu invizibila.
sa nu ma mai vada nimeni,sa nu ma mai intreb ce cred ceilalti,ce vor ceilalti,ce spun ceilalti.
sa fiu doar eu.
stiu ca asa m-as simti singura,dar uneori cu totii am vrea sa fim pentru un timp singuri,doar noi si gandurile noastre.

imi doresc uneori sa nu mai fiu om si sufletul sa-mi fie transpus in orice alt lucru sau vietate.
de exemplu,mi-ar placea sa fiu o frunza.ce poate fi mai simplu?nu trebuie decat sa te lasi inclinata de vant.trist este insa ca frunzele au o viata foarte scurta si traiesc doar din aprilie pana in octombrie.

imi doresc uneori sa fi trait in alta epoca si sa fi fost pictorita.dar stiu ca poate tablourile mi-ar fi fost admirate doar dupa moarte.

si daca ar fi fost asa,nu mi-as mai fi cunoscut sufletele pereche.
da,eu am mai multe suflete pereche,care se schimba intre ele din cand in cand.
insa unul dintre ele,nu se schimba niciodata.el ramane acolo si din cand in cand mai lasa si alt suflet pereche sa ocupe un loc.
ne-a unit alt suflet pereche.
cel de mama.
ea este sufletul pereche comun,care chiar de nu-l simtim,este acolo mereu.
si orice facem noi,face si ea chiar daca nu stie.
traieste prin noi,pentru ca inima ei s-a scindat in 2.si acum are 2 inimi,care bat in corpuri diferite.
si de aceea toate trairile se resimt mai puternic.

eu am mai multe suflete pereche.

de ce nu ne mai bucuram

am ajuns la concluzia ca suntem prea cool sa ne bucuram.

nu mai vorbim de restul sarbatorilor,"mici si neimportante"ca Pastele,Sf.Maria,Valentine's day,martisorul sau ziua femeii...


"oooh my god!s-au gasit si astia si pun colinde in 601 si in metrou!ce dracu' i-a apucat?!"

"nu,nu impodobesc bradul....i don't quite give a fuck about it.."

"ce ma enerveaza ideile astea de sezon....."

"ehhhh cadouri sub brad!ce,mai am 2 ani?anul trecut mi-a dat bani sa-mi iau telefon nou."

"de craciun sa stau acasa?hmmm..cam boring....ma duc la un party cu tema."

"sa ma duc la slujba de craciun,la biserica??doamne..te-ai lovit la cap?"

"ninge?aaah..sa vezi acum ore in trafic.."

si asa,cufundati in mizeria zilnica a traficului,jobului,salariului mic etc. ,uitam sa ne bucuram de ceea ce conteaza si ajungem atat de materialisti si superficiali.adica "cool".